Copile

COPILE

Copilul meu cu ochi albaştri

Coboară-odată dintre aştrii

Şi înveleşte-mă puţin

Că-mi este frig de iarnă –plin!

Şi dă-mi din inimă iubirea

Şi construieşte amintirea

A anilor ce tocmai trec

Să pot şi eu să mă petrec

Să iau cu mine sertăraşul

În care-un pat cu copilaşul

Cu ochii albaştrii pân’ la cer

Se zbate tare în mister…

Misterul unei vieţi ce încă

Te face tare ca pe-o stâncă

Şi taina lui ne urcă iar

Spre cerul clar, spre cerul clar…